O nouă specie de felină antică a fost descoperită în Spania

O mică echipă de paleontologi de la Museo Nacional de Ciencias Naturales-CSIC a descoperit o nouă specie de felină antică pe baza studiului unei fosile de maxilar.

În studiul publicat în Journal of Vertebrate Paleontology, grupul descrie o fosilă de maxilar descoperită în apropierea a ceea ce este acum Madrid, detaliind caracteristicile acesteia și locul său în arborele genealogic al felinelor.

• Un general și carul său, parte din Armata de Teracotă, au fost descoperiți în China
• Britanicii din Epoca Bronzului își mâncau dușmanii, sugerează o descoperire macabră

Cercetări anterioare au sugerat că felidele au evoluat aproximativ acum 25 de milioane de ani. În această nouă cercetare, echipa a găsit dovezi ale unei felide care a trăit acum aproximativ 15,5 milioane de ani, în apropierea a ceea ce este acum Madrid, Spania.

Dovezile au venit sub forma unei hemimandibule (jumătate de maxilar inferior) aproape completă, cu toți dinții săi, cu excepția incisivilor. Fosila a fost descoperită într-un sit de săpături numit Príncipe Pío-2 în 2007, unde se desfășura construcția pentru extinderea unei stații de metrou către un centru comercial. Descoperirea a fost dusă la Muzeul Național de Științe Naturale, unde a fost arhivată. Echipa de cercetare a descris fosila ca fiind bine conservată.

O nouă specie de felină antică umple unele goluri din evoluție

Studiul fosilei a arătat că proprietarul său era o nouă specie de felină antică, pe care au numit-o Magerifelis peignei. Cercetătorii au descoperit că această pisică preistorică îi aparținea unei clade surori care include acum specii moderne precum Lynx pardinus. Echipa a observat, de asemenea, că pisica avea o caracteristică unică: un al doilea molar inferior, prezent doar la o singură specie modernă de pisică.

Oamenii de știință au estimat că felina cântărea aproximativ 7,61 kg, adică aproape cât un râs sau de două ori mai grea decât o pisică de casă modernă. Cercetătorii au mai observat și că hemimandibula sa era mare în proporție cu restul corpului, ceea ce i-ar fi conferit pisicii o aparență robustă.

Prin urmare, pisica avea o mușcătură puternică, permițându-i să doboare pradă relativ mare, probabil prin sfâșierea gâtului. De asemenea, acest lucru însemna că pisica ar fi putut să toarcă, dar nu să ragă, notează Phys.org.

Cercetătorii remarcă că fosila, datorită celui de-al doilea molar, contribuie și la umplerea unor lacune din istoria evoluției felinelor.

Vă recomandăm să citiți și:

Misterul unui cadavru de 2.000 de ani, dezvăluit de ADN

Prima descoperire preistorică de artă rupestră cu cărbune din Franța

Scafandrii explorează mormanele de piatră vechi de 5.000 de ani, scufundate în Lacul Constanța

„Autostrada de gheață”, modul prin care primii oameni au ajuns în America de Nord